Ce pedeapsa asteapta pe cei ce ocarasc numele lui Dumnezeu?

Cine ocaraste pe Dumnezeu, pe Sfinti, lucrurile si persoanele sfintite, adica injura (suduie) de cele sfinte, acela huleste pe Dumnezeu; pacatul lui este fara iertare si se cheama pacat dracesc. Fata de acest pacat, toate celelalte pacate par usoare, fiindca hulitorul isi azvarle ocara impotriva lui Dumnezeu (IV Regi 19, 22). Ocararea unui bun conducator de stat, spune Fericitul Augustin, este o nelegiuire, a injura insa chiar pe Bunatatea cea desavarsita este inspaimantator! «Tu, cel ce-ti deschizi gura impotriva Atotputernicului», striga ingrozit Sf. Efrem Sirul, “nu te temi ca ar putea fi trimis foc din cer sa te mistuiasca?”

Dumnezeu pedepseste ingrozitor pe hulitori, nu numai in viata viitoare, ci si in aceasta pamanteasca. De pilda, Baltazar, rapitorul sfintelor vase din templul din Ierusalim, a fost ucis si imparatia lui daramata, chiar in noaptea cand a indraznit sa se foloseasca la betie de aceste sfinte lucruri (Dan. 5). Senaherib, imparatul sirian, hulind pe Dumnezeu a murit ucis chiar de mana fiilor sai (IV Regi 19). Irod Agripa, imparatul iudeilor, ingaduind sa fie asemanat cu Dumnezeu, a murit ros de viermi (Fapte 12, 23) etc. “Nu va amagiti, Dumnezeu nu Se batjocoreste” (Gal. 6, 7). Batjocoritorul isi ascute singur sabia care-l va lovi380 (Sf. Ioan Gura de Aur, Omilia XIX la Matei 3, op. cit., vol. VII, p. 242).

Daca celui ce ocaraste pe fratele sau ii este randuit “focul cel vesnic” (Matei 5, 22), dar pe aceia ce hulesc nu pe neamurile lor, ci chiar pe Dumnezeu, ce chin ii asteapta?381 (Sf. Ioan Gura de Aur, Prima Omilie despre statui, 10, op. cit., vol. II, p. 544) Intr-o zi, Fericitul Ieronim, fiind intrebat pentru ce infrunta cu atata asprime pe un hulitor de Dumnezeu, a raspuns: «Cainele latra sa-si apere stapanul, – atunci pot eu tacea cand Dumnezeul meu este suduit? Omoara-ma, dar de tacut nu voi tacea». Cand s-a cerut Sfantului Policarp, episcopul Smirnei (+167), sa tagaduiasca pe Hristos, el a raspuns: «Iata, se implinesc optzeci si sase de ani de cand il slujesc, fara ca El sa-mi fi facut vreodata vreun rau. Deci, cum as putea huli pe Dumnezeul si Mantuitorul meu?»

Cum preamarim pe Dumnezeu cu cuvantul?

Preamarim pe Dumnezeu cu cuvantul ajutand la raspandirea invataturii crestine, «ca toti aceia care nu cred si nici nu cunosc pe adevaratul Dumnezeu sa se intoarca si sa-L cunoasca, asa incat in ei si prin ei sa se slaveasca numele lui Dumnezeu»382 (Marturisirea ortodoxa, II, 13). Apoi il preamarim rugandu-ne Lui sa dea sfintei Sale Biserici pastori imbunatatiti, care sa sporeasca propovaduirea Evangheliei in lume; si, de asemenea, sa dea popoarelor ocarmuitori intr-a caror «pasnica ocarmuire, viata pasnica si netulburata sa traim, in toata cucernicia si curatia”383 (Liturghia Sfantului Ioan Gurp de Aur).

PAGINA DE FOLOS

 Articol preluat din...

http://paginadefolos.blogspot.com/

Azi la o inmormantare un om ne-a relatat doua minuni intamplate cu familia sa.

Le consider de un mare folos duhovnicesc, de aceea le consemnez in scris.

Soacra lui, o venerabila credincioasa, a ajuns la adanci batranete pe patul de suferinta. Inainte de Pasti omul si-a cumparat si el miel... La care soacra ii spune: Mai omule, dar tu nu o sa ai Pasti si nu ai sa mananci din mielul acesta! De ce l-ai luat?

Omul surprins de afirmatia soacrei, a stat si a meditat intru sine si apoi i-a zis sotiei sale:

Mai daca soacra ta moare maine in sambata mare ce ne facem ca nu vom avea cu ce face inmormantarea! Duminica si lunea e inchis...

Speriati s-au dus in aceeasi zi, vinerea patimilor de s-au aprovizionat de inmormantare. Cand s-a intors acasa de la cumparaturi, soacra ii spune fara sa ii fi zis cineva unde s-a dus el:

Gata! Te-ai linistit! Da-o afara din camera pe fata mea... Dupa ce aceasta a iesit, omul i-a aprins lumanare, i-a tinut-o in maini. Femeia s-a uitat cu drag prin camera pentru ultima oara, a zambit frumos, si a murit. Omul nostru marturiseste ca a vazut cum un abur a iesit din trupul ei si cum s-a usurat dansa. Se mira si el de cata putere i-a dat Dumnezeu in acele clipe!

Iata ce inseamna sa ii slujesti lui Dumnezeu! Sa ne dea Dumnezeu la toti o asa moarte fericita ca a acestei batrane!

Sotia sa la un moment dat s-a imbolnavit foarte tare incat i se umfla tot trupul. A mers la cei mai buni doctori, la spitalul miliar. Dupa o gramada de analize, nu i-a gasit nimic! Medicul deznadajduit i-a zis omului:

Nu stim ce are! Mergi si tu pe la babe...

Va dati seama ce a fost in sufletul lui! Femeia lui era grav bolnava, in pragul mortii. El nu era din Bucuresti, avea un baiat si se gandea ce va face daca va muri sotia lui? El nu are locuinta in Bucuresti! Daca socrul il va da afara din casa? Ramane pe drumuri cu baiatul lui? Era disperat!

S-a apucat de comert, nadajduind ca va mai scoate un banut in plus, caci medicii si spaga medicilor il secase de bani. Mergand sa se aprovizioneze cu legume, a ajuns la indemnul localnicilor intr-un sat (nu dau nume. nu vreau sa fac reclama) la preotul satului care se ocupa si el cu legumicultura. Intre altele i-a zis preotului si necazul ce il apasa.

Preotul l-a chemat 3 zile la rand si i-a citit niste rugaciuni de sanatate si s-a desbracat de vesminte. Preotul i-a zis omului: Femeia ta are argintul alb in ea! Seara, ajunsi acasa, femeii i s-a facut foarte rau si a vomitat mult. Omul cand s-a uitat, nu i-a venit sa creada: 3 bobite albe de argint pluteau in lighean!

Morala: Exista vraji! Nu trebuie sa ne temem de ele insa! Omul care se spovedeste si se impartaseste regulat nu se prind de el vrajile! Iata si puterea preoteasca! Preotul nu a inventat o slujba sau a facut el vreo minune! Aceasta slujba chiar exista in Molitfelnic si se face celor bolnavi! Preotul cu puterea harului Sfantului Duh a facut bine pe aceasta femeie. Mai bine zis Dumnezeu a insanatosit-o prin mana preotului. Asadar, respectati preotii slujitorii lui Dumnezeu!