FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....
Sfântul Părinte Paisie Aghioritul povesteşte: Unii oameni îmi spun că sunt indignaţi de faptul că există multe lucruri greşite în Biserica Ortodoxă. Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?“ iar ea le va răspunde: „Nu ştiu dacă sunt flori, dar acolo în mormanul acela de gunoi poţi găsi toată mizeria pe care o vrei“. Şi va începe să îţi înşiruiască toate locurile murdare pe unde a fost. Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coş de gunoi prin zonă?“ ea îţi va răspunde: „Coş de
gunoi? Nu, n-am văzut niciunul,
pe aici e plin de flori parfumate“. Şi va începe să îţi înşiruiască toate
florile din grădină sau de pe pajişte.
Vedeţi voi, musca nu ştie decât unde este mizeria în timp ce albina ştie unde se găsesc irişii sau zambilele. Iar eu am realizat că unii oameni sunt asemenea muştelor iar alţii asemeni albinelor. Cei care se aseamănă cu muştele găsesc răul în orice şi sunt preocupaţi de el. Aceştia nu văd binele din jurul lor.
Dar cei ce se aseamănă cu albinele nu văd decât bine, oriunde sar uita.
Odată un student a venit la chilia mea şi a bătut la uşă. Deşi aveam de citit un teanc de scrisori, m-am decis să merg să văd ce vrea. „Ce doreşti, fiule?“ l-am întrebat. „Aici este chilia părintelui Paisie?“ m-a întrebat el zicând: „vreau să îl văd pe părinte“. „Da, aici este, i-am raspuns eu, dar părintele nu e, a plecat să cumpere ţigări“. „Înseamnă că s-a dus ca să ajute pe cineva“ a spus acesta cu un gând bun. I-am răspuns: „Nu, a mers să le ia pentru el. Le-a terminat pe toate şi tânjea după o ţigară. Pe mine m-a lăsat aici singur şi nu ştiu când se întoarce. Dacă mai durează mult, am să plec“.
Ochii umeziţi ai studentului i-au trădat emoţiile şi a spus din Cuvânt către creştinii ortodocşi pentru cei care judecă preoţii nou cu un gând bun: „Îl tulburăm pe părintele Paisie“. L-am întrebat: „Dar pentru ce vrei să îl vezi?“, „Vreau doar binecuvântarea lui“, mi-a răspuns. „Ce binecuvântare vrei de la el, naivule! E ţicnit, îl cunosc bine. Nu are pic de har. Nu-ţi mai pierde timpul aşteptându-l să se întoarcă. Va fi morocănos, s-ar putea chiar să fie beat, căci mai are şi viciul acesta“. Cu toate astea, tânărul a rămas. Într-un final i-am spus: „Am să îl mai aştept şi eu puţin, ce vrei să îi transmit?“ „Vreau să îi dau o scrisoare“ a spus studentul, „dar îl aştept ca să îmi dea şi binecuvântarea“.
Vedeţi? Oricât de multe lucruri rele i-aş fi spus, le-a privit pe toate cu ochi buni. Când i-am spus despre ţigări, ochii i s-au umezit. „Cine ştie“, a gândit el „probabil s-a dus ca să ajute pe cineva“. Alţii sunt educaţi, citesc mult dar cu toate acestea nu gândesc precum tânărul acela! Odată ce îl contraziceai, el crea imediat o altă idee şi ajungea la o concluzie chiar mai bună decât prima. Am fost uimit de această capacitate a lui! A fost prima oară când am văzut aşa ceva!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate !
Sfântul Părinte Paisie Aghioritul povesteşte: Unii oameni îmi spun că sunt indignaţi de faptul că există multe lucruri greşite în Biserica Ortodoxă. Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?“ iar ea le va răspunde: „Nu ştiu dacă sunt flori, dar acolo în mormanul acela de gunoi poţi găsi toată mizeria pe care o vrei“. Şi va începe să îţi înşiruiască toate locurile murdare pe unde a fost. Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coş de gunoi prin zonă?“ ea îţi va răspunde: „Coş de
Vedeţi voi, musca nu ştie decât unde este mizeria în timp ce albina ştie unde se găsesc irişii sau zambilele. Iar eu am realizat că unii oameni sunt asemenea muştelor iar alţii asemeni albinelor. Cei care se aseamănă cu muştele găsesc răul în orice şi sunt preocupaţi de el. Aceştia nu văd binele din jurul lor.
Dar cei ce se aseamănă cu albinele nu văd decât bine, oriunde sar uita.
Odată un student a venit la chilia mea şi a bătut la uşă. Deşi aveam de citit un teanc de scrisori, m-am decis să merg să văd ce vrea. „Ce doreşti, fiule?“ l-am întrebat. „Aici este chilia părintelui Paisie?“ m-a întrebat el zicând: „vreau să îl văd pe părinte“. „Da, aici este, i-am raspuns eu, dar părintele nu e, a plecat să cumpere ţigări“. „Înseamnă că s-a dus ca să ajute pe cineva“ a spus acesta cu un gând bun. I-am răspuns: „Nu, a mers să le ia pentru el. Le-a terminat pe toate şi tânjea după o ţigară. Pe mine m-a lăsat aici singur şi nu ştiu când se întoarce. Dacă mai durează mult, am să plec“.
Ochii umeziţi ai studentului i-au trădat emoţiile şi a spus din Cuvânt către creştinii ortodocşi pentru cei care judecă preoţii nou cu un gând bun: „Îl tulburăm pe părintele Paisie“. L-am întrebat: „Dar pentru ce vrei să îl vezi?“, „Vreau doar binecuvântarea lui“, mi-a răspuns. „Ce binecuvântare vrei de la el, naivule! E ţicnit, îl cunosc bine. Nu are pic de har. Nu-ţi mai pierde timpul aşteptându-l să se întoarcă. Va fi morocănos, s-ar putea chiar să fie beat, căci mai are şi viciul acesta“. Cu toate astea, tânărul a rămas. Într-un final i-am spus: „Am să îl mai aştept şi eu puţin, ce vrei să îi transmit?“ „Vreau să îi dau o scrisoare“ a spus studentul, „dar îl aştept ca să îmi dea şi binecuvântarea“.
Vedeţi? Oricât de multe lucruri rele i-aş fi spus, le-a privit pe toate cu ochi buni. Când i-am spus despre ţigări, ochii i s-au umezit. „Cine ştie“, a gândit el „probabil s-a dus ca să ajute pe cineva“. Alţii sunt educaţi, citesc mult dar cu toate acestea nu gândesc precum tânărul acela! Odată ce îl contraziceai, el crea imediat o altă idee şi ajungea la o concluzie chiar mai bună decât prima. Am fost uimit de această capacitate a lui! A fost prima oară când am văzut aşa ceva!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate !
