miercuri, 12 iunie 2013

Râvna pentru mântuire



Râvna pentru mântuire 

A voi să vă mântuiţi stând şi aşteptând înseamnă a dori ca mântuirea 

să vină cumva singură. De aceea să ne stârnim râvna pentru mântuire, 

gândindu-ne la situaţia în care ne aflăm. În fiecare secundă ne poate răpi 

moartea, apoi judecata şi hotărârea lui Dumnezeu: eşti mântuit sau 

osândit. Dacă acest lucru se poate întâmpla în fiecare secundă nu are rost 

să moţăim, trebuie să ne ridicăm şi să ne apucăm de lucru. 

Mântuirea ne este poruncită s-o lucrăm „cu frică şi cu cutremur“,

căci umblăm ca pe o punte deasupra 

prăpastiei. Sentimentul neputinţei cu 

privire la a ne mântui singuri este în 

firea lucrurilor, dar nădejdea mântuirii 

prin Domnul nostru Iisus Hristos nu 

trebuie să dispară de la noi. Atâta timp 

cât există suflare în nări, nădejdea 

mântuirii are loc şi poate fi încununată

de izbândă. Trebuie numai să venim la 

Mântuitorul. Iar Domnul, pe cel ce vine la El, niciodată nu-l va da afară. 

Oriunde ne putem mântui, căci mântuirea nu depinde de loc, nici de 

mediul exterior, ci de starea lăuntrică. Este foarte important cât de 

intensă este râvna noastră pentru a fi mântuiţi. Ar trebui să fim mistuiţi 

de dorinţa de a ne mântui. Să privim cu ochii dincolo de hotarele zărilor 

şi ale veacului acestuia, veac al întunericului, în care se propovăduiesc 

nonvalorile. Întotdeauna să avem inima deschisă către Dumnezeu şi să

înălţăm către El tămâia rugăciunilor noastre. De la cele trupeşti să ne 

ridicăm la cele cereşti, adică pe cele deşarte să le înlocuim cu cele sfinte. 

Crescând cu vârsta trebuie să creştem şi duhovniceşte. Să cerem iertare 

păcatelor noastre şi cetăţenie în Ierusalimul ceresc. Să ne rugăm ca nu 

cumva din lenevire să moştenim blestemul smochinului neroditor. Să

fugim aşadar de dulceaţa păcatului cea trecătoare la care ne îndeamnă

vicleanul vrăjmaş al mântuirii oamenilor. Să nu se împuţineze în noi 

duhul râvnei pentru a-L slăvi pe Dumnezeu, cântându-i întru bucuria 

inimii: ALILUIA! 

Mântuirea 

Mântuirea nu depinde de loc, ci de starea sufletească. Oriunde te poţi 

mântui şi oriunde poţi pieri. Primul Înger dintre Îngeri (Lucifer) a pierit. 

Unul dintre apostoli (Iuda) în prezenţa Domnului Însuşi a pierit. Iar Scopul vieţii creştineşti 

tâlharul de pe cruce s-a mântuit! Căutăm mântuirea? Foarte bine! S-o 

căutăm! Mântuirea pentru noi este uşoară pentru că Îl avem pe 

Mântuitorul Iisus Hristos, care nimic mai mult nu doreşte şi de nimic mai 

mult nu se îngrijeşte ca de mântuirea noastră. La El să alergăm cu toată

râvna să ne rugăm să orânduiască mântuirea noastră. Hristos ne va ajuta 

şi va alege locul unde ne va fi mai uşor să ne mântuim. 

Mântuirea sufletului este esenţialul vieţii noastre. Mântuirea 

sufletului este, în cele din urmă, biruinţa vieţii veşnice. Începutul 

mântuirii este cunoaşterea şi recunoaşterea păcatelor. Însă

Mântuitorul mântuieşte sufletele noastre, nu noi. Noi doar mărturism 

credinţa noastră, devotamentul nostru faţă de El şi Domnul, pe măsura 

ataşamentului nostru faţă de El, ne dăruieşte toate cele necesare pentru 

mântuire. Să nu credem că datorită ostenelilor noastre merităm ceva. Lui 

Dumnezeu I-a fost milă şi nu a voit să fim în afara Lui, să rămânem în 

cădere, ci a binevoit să orânduiască un mijloc de reunire, care constă în 

faptul că Fiul Lui Dumnezeu a venit pe pământ şi S-a întrupat şi în 

persoana Sa a unit omenescul cu Dumnezeirea. 

Vorbe de duh despre mântuire 

► „Omul, dacă nu are în substanţa lui ideea nemuririi şi a mântuirii, 

nu este liber. Seamănă cu berbecul, cu capra, cu oaia...“(Petre Ţuţea).

► Acest cuvânt tainic, „mântuire“, este întâlnit de foarte multe ori 

în Vechiul Testament, în Noul Testament şi în scrierile Sfinţilor Părinţi, 

aşa cum decurge din următoarele exemple. 

► „Scopul suprem al Sfintei Biserici Ortodoxe este recâştigarea 

oilor pierdute, pacea universală şi mântuirea tuturor“ (Sfântul Nil 

Athonitul). 

► „Trebuie să avem o încredere neclintită că Dumnezeu are cu 

fiecare suflet un plan de mântuire“ (Sfântul Ioan Gură de Aur).

„Dacă vrei să fii mântuit, trebuie să fii pentru lume ca un mort, 

adică dacă te vor ocărî oamenii să nu te mâhneşti, nici dacă te vor 

lăuda cinstindu-te, să nu te înalţi“. 

► „Mare este mulţimea păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu, 

curată, la tine alerg având trebuinţă de mântuire“ (Rugăcine din 

Rânduiala Sfintei Împărtăşanii). 

► „Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâinilor tale, nici nu 

voieşti pierderea oamenilor, « ci vrei ca toţi să se mântuiască şi la Scopul vieţii creştineşti 

cunoştinţa adevărului să vin㻓 (Rugăciune a Sfântului Vasile cel 

Mare). 

► „...Doamne, învredniceşte-mă prin împărtăşirea cu Sfintele 

Tale Taine să dobândesc partea cea de-a dreapta a celor mântuiţi“

(Rugăciune a Sfântului Simeon Metafrastul).

► „Doamne, Dumnezeul nostru, mântuieşte poporul Tău şi 

binecuvintează moştenirea Ta...“ (Rugăciunea Antifonului al doilea -

Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur).

► „Pe Acesta (Iisus Hristos),Dumnezeu, prin dreapta Sa, L-a 

înălţat Stăpânitor şi Mântuitor...“ (Faptele Apostolilor 5:31).

„...noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat

Hristosul, Mântuitorul lumii“ (Ioan 4:42).

► „Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu este 

de la voi: este darul lui Dumnezeu; Nu din fapte ca să nu se laude 

cineva“ (Efeseni 2:8-9).

► „Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă

întăreşte“ (Psalm 50:13).

► „Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda 

până la sfârşit, acela se va mântui“ (Matei 10:22).

► „Întru Care şi voi, auzind cuvântul adevărului, Evanghelia 

mântuirii voastre, crezând în El, aţi fost pecetluiţi cu Sfântul Duh al 

făgăduinţei“ (Efeseni 1:13).

► „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care 

pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi 

Dătătorule de viaţă, vino şi te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe 

noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre“

(Din rugăciunile începătoare).

► „Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?

Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema“ (Psalm 

115:3-4).

► „Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de 

mântuire care, luând obârşie din propovăduirea Domnului, ne-a fost 

adeverită de cei ce au ascultat-o“ (Evrei 2:3).

► „Şi mulţimea striga cu glas mare, zicând: Mântuirea este de la 

Dumnezeul nostru, Care şade pe tron“ (Apocalipsa 7:10).

„La vreme potrivită te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am 

ajutat; iată acum este vremea potrivită, iată acum este ziua mântuirii“

(2 Corinteni 6:2)

► „Iar noi, fraţilor, iubiţi de Domnul, datori suntem totdeauna să

mulţumim lui Dumnezeu pentru voi, că v-a ales Dumnezeu dintru 

început, spre mântuire, întru sfinţirea duhului şi întru credinţa 

adevărului“ (2 Tesaloniceni 2:13).

Sursa ..Preot Ioan


Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA